marți, 28 iunie 2011

Frate, o sa imi treaca vreodata de tine, cel care a spart capsula de otrava si ura din sufletul meu si a transformat-o in iubire? In iubirea angelica[sau nu] pe care ti-o port tie, doar tie,tu flebetea mea!Cel care mi-a infectat mintea,pana si ultimul neuron cu imaginea ta nascatoare de durere. E pur si simplu sinistru cum mi-ai facut toate asta, ca printr-o magie, poate chiar magie neagra,asupra mea, a inimii mele. Tu atat cel care ma face sa plang si sa urlu ca din gaura de sarpe, tu atat cel care ma faci sa zambesc atat de tare incat mi se incordeaza si cel mai mic muschi din corp. Tu..tu cel pe care il urasc numai pentru ca m-a facut sa il iubesc atat de mult,dar pe deoparte il resprect pentru asta! Cel pentru care dragostea mea e nelimitata, ca o clepsidra care nu se scurge niciodata!. Tu cel care m-a facuut sa am rabdarea de a astepta chiar si o eternitate. Esti pur si simplu o entitate, de neinteles nici cel mai intelept,destept om din lume nu ar intelege, cum de ai facut toate astea! Ai facut toate astea dar, tu ma urasti si e ceva nesemnificativ ce sunt, ce simt,ce fac pentru tine,pentru mine,pentru cei din jur defapt ceva nul.Iar eu, eu te iubesc e o iubire arzatoare, mi-a ars tot organismul, dar aceasta dragoste ma revigoreaza imi da puterea de a reinvie, de a renaste si a renaste dupa fiecare noastra cearta,acel schimb de replici plin de ura si iubire,de dorinta si pierzanie, suntem in antiteza cand rostim aceste replici, numa' ca de data aceasta sunt scoase in evidenta caracteristicile fiecaruia!
Lasa inima sa vorbesca, nu mintea,nu creierul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu